Cap 16 – Full room

(Sfat 😀 : Datorita acestei pauze lungi , pentru cei dornici si curiosi de continuare , v-as sfatui sa cititi capitolul 15 pentru o reimprospatare de memorie :)) )

~Bpov~

Mă trezeam , simţeam lupta dintre negare şi realitate dându-se prin orizontul dintre pleoapele închise şi ochii mari şi goi . Capul îmi pulsa asemeni unui ceas setat cu alarma blocată , un coridor lung pe care am fugit o viaţă întreagă terminându-se brusc , lăsându-mă să cad in gol . Tablouri cu figurini ciudate zâmbind contorsionat prin rame incomplete , întinzându-şi mâinile slinoase către mine , depăşind ilogic granişa ficţiunii .

– Puf , lasă-ma-n pace ! Am rostit cu voce tare miscându-mi repezit mâna prin faţa ochilor , ridicându-mă din reflex în poziţie de şezut .

O ameţeală caracteristică îmi dezechilibră trupul şi m-am trezit trântită înapoi printre perne şi puf propulsat fulgerator mişună câteva secunde până se depuse umil lângă mine .

Spre deosebire de ultimele zile , mintea mea reprezenta fidel goliciunea oglindită în detaliu . Mă simţeam uşoară şi calmă din anasamblul unei perspective simple , a unui decor sărac . Uscăciunea ochilor şi a starii mele în general era ciudat de diferită , ştearsă cu buretele şi vopsită din nou …

– Goală … murmuram imperceptibil în timp ce îmi mişcam mâinile în aer , întinzându-mă după un sprijin exterior ascuns .

O durere ascuţită şi rapidă mă săgeta la baza spatelui şi am sărit automat , împleticindu-mă puţin printre franjurile cearşafului făcut ghemotoc în colţ . Am aruncat o privire fugitivă prin camera , găsind răspunsul amar al unei întrebari retorice inutile . Nu , nu eram acasă .

Mi-am luat cele câteva semne de simţire pe care le deţineam în acel moment secat de orice mod de a umple mintea cu ceva util şi am pornit în recunoaştere de mână cu nimicul . Inspectam plat încăperile şi obiectele plasate în calea paşilor mei impersonali mişcându-mă într-o continuitate şubredă .

Fereastra de la capătul holului , puternic închisă , era parţial acoperită de profilul opac a lui Alice , aceasta privind în gol afară .

– Goală …, repetam dezamăgită cu voce scăzută în timp ce înaintam necunoscătoare , cu hainele şifonate .

Am luat colţul deconectată , întâmpinând cu un tremur scurt răceala unei gresii albăstrii direct pe picioarele goale . Am clipit des câteva momente pentru a mă acomoda cu luminozitatea accentuată din aceasta încăpere, observând apoi silueta sprijinită pe marginea mesei ce statea nemişcată cu spatele la mine .

Mi-am încruşişat picioarele ezitantă şi am îndepărtat o şuviţă din ochi , aşezând-o în siguranţă după ureche . Am şuierat apoi scurt închizându-mi înfrigurată ochii . Un pas şovăitor înaintă inconştinet , urmat de o rafală de ecouri de intensităţi variate , până m-am oprit împietrită în spatele lui.

Aura sa închisă , parcă sufocată mă fulgeră într-o secundă , determinându-mă sa fac un pas înapoi . Alice se strecură de nicăieri , fluidă pe lângă piciorele mele încă împleticite şi îl zgudui forţat , chircindu-se vizibil în încercarea disperată de a se păstra lucidă . Respira din ce în ce mai forţat şi sacadat pe măsură ce mă depărtam de figurile lor goale , cu un accent pronunţat de amorţeală mentală .

Edward tremură imperceptibil , deschizând larg şi dezorientat ochii , energizat de mişcarile răzleţe şi perseverente ale lui Alice . Aceasta se opri instantaneu şi lăsându-şi capul în jos , părăsi încăperea cu un aer fieresc şi neştiutor , închisă din nou în carcasa ei protectoare .

Am înghiţit făţarnic în sec , depărtându-mi buzele într-un gest de neputinţă cronică , expirând apoi lung şi profund în semn de destindere . M-am sprijinit de bufetul de alături umezindu-mi buzele dezorientată , din nou , ciudat de liniştită .

– Eşti în regulă ? am întrebat pe un ton mic , întinzînd mâna către braţul său stâng , cel mai apropiat punct de unde mă aflam .

– Nu mai …

– … rezist , termină plat ca şi cum anunţa anemic prognoza meteo şi se îndepărtă dinadins eliberându-se astfel de atingerea mea lejeră .

– Edward , eu … , l-am abordat şovăitoare , oprită fiind însă de degetele lui lungi şi palide , aşezate acum blând pe buzele mele tremurânde şi ochii săi lichizi străpungând fiecare unghi şi faţadă din mine .

Tipul ăsta putea nutri cel puţin câteva firicele de repulsie faţă de fiinţa mea egoistă ? Cu tot cu mintea înceţoşată şi atitudinea plană şi calmă , simţeam fiorii vinovăţiei împăienjenind un colţ prăfuit al gândurilor îndesate pe margini . Mă acaparau progresiv şi chinuitor de lent , îmi umezeau încet ochii , abia acum conştientizând adevăratele caractere ale situaţiei şi gravitatea consecinţelor care amânau să vină , care nu aveau de gând să vină , mai exact …

Mi-am coborât docilă privirea , muşcându-mi agitată buza de jos pentru a-mi distrage atenţia de la senzaţia sufocantă de a mă descărca . Continuam să mă simt goală , dar mai agitată şi vinovată pe măsura ce Edward se apropia , menţinându-şi încă unul din degete pe buza mea inferioară . Mi-am încleştat rigidă maxilarul evitând rănită privirea sa încărcată , declansând totodată reacţia lui încăpătânată . Îşi mută ferm mâna pe bărbia mea , ridicându-mi faţa către a sa . M-am retras din reflex , i-am dat mâna la o parte puţin prea în forţă decât aveam de gând la început şi intenţionam serios să părăsesc încăperea .

L-am auzit foinfu-se imediat după mişcarea mea impulsivă , mă prinse brusc de talie şi îmi întoarse trupul dintr-o mişcare rapidă spre el , sprijită fiind acum de pieptul său . Se lăsa molatec în jos privindu-mă intens în ochi , prinzându-mă mai strâns de talie . Eu am adoptat o atitudine defensivă şi pasivă , lăsându-mă moale în braţele lui . Dintr-o continuitate simplă şi previzibilă îmi captură buza inferioară şi o masă uşor între ale lui , aşezându-mi între timp mâinile inerte în jurul gâtului său . Îmi mângâie apoi absent obrazul în încercarea de a mă determina să îi răspund .

Se retrase câteva clipe pentru a mă privi răbdător şi în acelaşi timp afisând o expresie uşor dură şi crispată . Încercă să se dezlipească indiferent însă l-am oprit la fel de brusc precum mă prinse el mai devreme şi mi-am lipit acum dornică buzele de ale lui . Mi-am strâns palmele în pumni în jurul câtorva suviţe de păr , trăgându-mă iraţional de aproape de el . Mişcările lui afectuoase mă relaxau , lăsându-mă să mă bucur de senzaţia inovatoare pe care întreaga mea fiinţă o asimila la intensitate maximă .

– Plină… , am murmurat ca pentru mine în timp ce îmi aşezam paşnică capul pe umărul său .

Nimic sofisticat în brusca noastră apropiere , nimic repulsiv sau sălbatic , doar ceva la început stângaci şi instantaneu … natural . Am oftat lung şi profund , moment în care Edward plasă un sărut scurt în creştetul capului meu , întărindu-şi protector strânsoarea .

– Cât de adorabil , chicoti macabru o voce ascuţită , o fetişcană mărunţică păşind apăsat în cameră ţinând-o dur şi forţat pe Alice într-o parte .

Am îngheţat …

~Epov~

Mi-am ridicat panicat privirea către ea , reevaluând statura şi forma asimetrică a chipului său brăzdat puternic de cicatrici pe alocuri întrerupte . Mi-am bulbucat involuntar ochii la vederea lui Alice , ţinută în partea dreaptă de braţul ferm a lui Bree , gemând chinuită sub strânsoarea aceea sufocantă .

– Hei , Edwaaaard , îmi prelungi isteric numele , chicotind brusc şi cu poftă , mutându-şi privirea sticloasă de la mine la Bella şi înapoi , după care repetă rapid traseul de câteva ori .

Am tras-o din instinct pe Bella – care se sprijinea împietrită de mine – în spatele meu , aparent în siguranţă .

Bree pufni scurt şi îşi înclină capul spre umărul stâng , rostind rar şi plictisit :

– Patetic . Raven ? strigă numele cu o voce mai hotărâtă , zâmbind fals înspre Bella .

– James ? adăugă inocentă , muşcându-şi acum buza într-un mod pervers şi repulsiv .

În momentul în care termină de rostit fâstâcit şi teatral cele doua nume , Alice se smuci violent şi aproape scăpă din mâinile dementei , care o înghionti apoi puternic în stomac , făcând-o să se chircească de durere.

– Stai cuminte , târâtură ! urlă impacientată , după ce o potoli animalic pe Alice .

Ca răspuns , aceasta mârâi grav şi înabuşi la sfârşit sunetul într-un geamăt sfâşietor .

– Oh , ştiu scumpo, şi eu sunt fericită şi emoţionată pentru ei , o întărâtă teatral ţinând-o acum de păr. Aşteptai de ceva vreme asta …

Am strâns-o atunci puternic pe Bella de mână pentru o secundă şi m-am îndreptat apoi scârbit şi înfuriat spre fiinţa jalnică reîntâlnită după un amar blestemat de ani .

După doar vreo trei paşi făcuţi în direcţia ei , aparţinătorii celor două nume de mai devreme apărură ameninţător în faţa mea , blocându-mi înaintarea . Alice ţipă atunci scurt şi apăsat , reuşind să rostească stupefiată şi dezamăgită :

– James.

Întradevăr , aceaşi frizură ciudată şi ochii infiltraţi cu vinişoare negricioase , fratele lui Bree era aproape acelaşi – aparent – golan întâlnit la orfelinat , doar că mult mai bine făcut . Celălalt tip trebuia să fie matahala ce aproape m-a omorât în pădure noaptea trecută , Rawlins Raven parcă .

– Şti , ce , Edward … ce-ar fi dacă pacostea asta mică şi pacostea aia nenorocită ar face o mică plimbare cu băieţii . Haide , ne-am distra atâââât de bine , îmi facu cu ochiul complice , brusc energizată de gândul său nebunesc .

Mi-am luat ochii de la ea şi m-am aruncat disperat în unul dintre faţadele impunătoare ale tipilor , dărâmând norocos pe unul dintre ei . Alice o muşca nervoasă de mână pe Bree , după care o calcă însetată pe picior , făcând-o să strige îndurerată , apoi fugi preocupată şi mult prea grabită către Bella , fiind prinsă de mijloc de James . Am încercat să mă ridic , însă o mână greoaie mă ţintuia nemilos la pâmânt , sfărâmând podeaua cu spatele meu încordat.

– Neah , ajunge . Ne mai vedem , dragilor … , ţopăi dintr-o dată veselă afară din încăpere , strigând-şi pe un ton exaltat cele două bestii .

– O zi bună ! adăugă din depărtare închizând încet uşa cu un scârţâit deranjant .

La naiba ! Era tot ce am putut gândi în timp ce mă ridicam forţat de pe jos , simţind o durere apăsătoare în partea inferioară a piciorului drept .

–––––

Se pare că m-am întors şi tare curioasă sunt dacă mai citeşte cineva 😀 . V-aş ruga frumos să lăsa-ţi un comm dacă mai sunteţi alături de această poveste 🙂 , având în vedere luuunga absenţă . Sper că nu mi-am ieşit prea tare din ritm, ştiu că nu e foarte lung , dar mi-a fost cam greu să scriu şi atât după pauză 😛  …Don’t blame Edward , ştiţi că el tot timpul e mai … întârziat 😀 .

Rate the stars & Comm !

Kisses !!!

Dyana :*>:D<